Sir Charlie Chaplin

In 4 martie 1975 Charlie Chaplin a devenit Sir Charles Spencer Chaplin la Palatul Buckingam. Avea atunci 85 de ani si a trebuit sa fie impins intr-un scaun cu rotile pentru a o intalni pe Regina care a sustinut ceremonia.

Astfel se marca o incununare a presiunilor pe care fanii lui Charlie Chaplin o faceau pentru aceasta recunoastere de multi ani dar controversele din viata sa il tinusera pana atunci departe de titlul de Sir.

Documentele din 1956 ale Ministerului de Externe, care au fost pastrate secrete pana in 2002, au dezvaluit ca titularizarea eroului ecranului mut a fost intarziata pentru ca acesta era considerat un simpatizant comunist.

Intrebarile despre afinitatile sale politice au inceput in SUA in 1940 si au continuat pana in 1952, an in care i s-a revocat viza SUA. Moment in care Charlie Chaplin a plecat in Elvetia, unde a locuit pana la sfarsitul povestii.

Viata sa aventuroasa insa a ridicat sprancenele si multor conservatori din Marea Britanie. Pentru ca Charlie a avut relatii cu mai multe actrite si chiar si de doua ori avusese o mireasa de 16 ani.

Dupa incheierea celei de-a treia casnicii in 1942, actrita Joan Barry i-a intentat un proces de paternitate. Testele au dovedit ca Charlie Chaplin nu era tatal dar i s-a cerut totusi sa plateasca pensie alimentara pentru copil, caz care a mai lasat inca o pata asupra personajului sau.

Cu toate acestea Charlie Chaplin ramane cel mai indragit vagabond cu palarie si baston de pe planeta Pamant, unul din primele staruri de film din lume.

Totul parea improbabil in anii 1880. La scurt timp dupa ce s-a nascut in Londra, Charlie a fost abandonat de tatal sau alcoolic si a trait in saracie o mare parte a copilariei.
A mostenit dragostea de scena de la mama lui, cantareata, si asa cum isi aminteste mai tarziu:
“Am fost vanzator de ziare, tipograf, ajutor de doctor etc dar in timpul acestor divagari profesionale nu am pierdut niciodata din vedere visul de a deveni actor. Astfel, intre diferite locuri de munca, imi lustruiesc pantofii, imi periez hainele, imi pun gulerul curat si sun constant la o agentie de teatru.”

In 1908, la 19 ani, s-a alaturat prestigioasei trupe de pantomima Fred Karno, care l-a adus in America. Acolo a fost descoperit de producatorul de film Mack Sennet, care a semnat pentru Chaplin un contract de 150 de dolari pe saptamana.

De aici mai departe drumul spre faima nu a mai avut nici o oprire: pana la varsta de 26 de ani Chaplin era un superstar care castiga 670.000$ pe an.

Chiar daca a fost expulzat din Statele Unite, in 1972 a primit Premiul De Onoare al Academiei pentru “efectul incalculabil pe care l-a avut la transformarea filmelor in forma lor artistica a acestui acestui secol”

In ziua de Craciun a anului 1977, in timp ce dormea in casa sa din Elvetia, Charlie Chaplin a suferit un accident vascular si s-a ridicat la stele. La trei luni dupa moartea sa, sicriul a fost dezgropat si furat de doi imigranti someri care au cerut 400.000$ pentru returnare. Au fost arestati 11 saptamani mai tarziu iar sicriul, ingropat intr-un camp din apropiere a fost returnat la locul sau original, inconjurat de beton armat.

Cine stie, poate ca Maestrul Comediei “Slapstick” ar fi vazut latura amuzanta a acestei povesti…

Published by Travel Man

The moment I reinvented myself, these were the words that seemed to fit-Travel Man. To see and feel became more important than to have and use. And then I started my journey. Me and my camera. And what I discovered I shared with others, in my own words. And I like to think that because of my journey,someone somewhere discovered the world,walking on my path. And if that really happened, it is the greatest reward for the efforts and adventures of my travels. At the end of the road, the only thing you still carry with you on the Greatest Journey is just... your memories. To gather stuff, to buy houses, cars,refrigerators, to indulge yourself with an extra pair of shoes, beside the other 6 you already have, to get another bank loan, to build another pool.... Such human actions, simple, routine, normal. So earthbound. And so farther from the sky. Because, let's be honest, how many of us, busy and head down tracing the worldly goods, remember to look up to the sky, watching in awe a murmuration of starlings, listening to the perfect whistle of the blackbird, how many of us still feel the thrill of a sea gull's cry, how many still bow when admiring a colony of penguins hatching their eggs at -50 C? We cannot but bow before nature and, as small creatures that we ourselves are, learn from fellow creatures, feathered, furred, with claws or fangs. We should better stay afar and watch, we should not bend nature to fit our modest dimensions. We should better watch and learn and respect their space, we should admire nature's wonders and do that today. Not tomorrow. Because tomorrow might already be too late. For them, but most of all for us. The only form of movement is the journey.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create your website with WordPress.com
Get started
%d bloggers like this: