Lili Marlene

A studiat vioara, interesata de teatru si poezie in adolescenta, cantareata de cabaret, fata in cor, bisexuala, actrita in filmele germane ale anilor ’20, stea la Hollywood in anii ’30, si in cele din urma unul din idolii secolului XX, Marlene Dietrich are rolul principal in “Shanghai Express”, filmul a carui premiera are loc in 3 februarie 1932 si urmeaza sa aiba cele mai mari incasari in box-office-ul aceluiasi an.A cantat in limba germana in Israel si a fost aclamata, a inregistrat “Lili Marleene” in limbile ambelor tabere de combatanti din WW2 si toata lumea a iubit-o (in afara de cei care, la concertul din Berlin din 1960 i-au strigat “Marlene, du-te acasa!”, pentru ca trolii exista dinainte de fb)

Ca sa faci portretul unei pasari

“Mai întâi pictezi o colivie
cu ușița larg deschisă,
apoi pictezi
ceva cât mai drăguț
și cât mai simplu:
ceva frumos,
ceva util
pentru pasăre;
pe urmă pui tabloul pe-un copac
într-o grădină,
într-un crâng,
într-o pădure
și te ascunzi după copac
fără o vorbă
fără să te miști…
Se-ntâmplă uneori ca pasărea să vină repede,
dar se mai poate întâmpla să treacă ani și ani
până se hotărăște.
Atunci nu te descuraja –
așteaptă, așteaptă dacă e nevoie ani întregi.
Viteza sau încetineala cu care pasărea sosește
n-au nici o legătură
cu faptul că tabloul e reușit sau nu.
Când pasărea sosește –
dacă sosește –
păstrezi cea mai adâncă liniște:
aștepți mai întâi ca pasărea să intre în colivie
și după ce a intrat
închizi ușița binișor cu pensula,
apoi
ștergi toate gratiile una câte una
cu mare grijă, nu cumva s-atingi vreo pană.
Pe urmă faci portretul arborelui, alegând
din toate crengile pe cele mai frumoase,
iar pentru pasăre pictezi după aceea
frunzișul verde și răcoarea vântului,
pulberea soarelui,
foșnetul gâzelor prin iarbă în căldura verii,
apoi aștepți ca pasărea să cânte…
Dacă nu cântă
e semn rău –
semn că tabloul nu e bun,
dar dacă vrea să cânte, e semn bun,
e semn că poți semna.
Atunci îi smulgi o pană
binișor de tot
și pe un colț al pânzei te iscălești cu ea”
Jacques Prevert – Ca sa faci portretul unei pasari
(trad Nina Cassian)

O calatorie spre eternitate

Ar fi fost atat de simplu sa nu avem vreodata habar ca pe 8 februarie 1808 s-a nascut in Nantes un baietel pe nume Jules Verne. Tatal lui era avocat, iar fiul n-a avut de ales, a urmat Dreptul si ar fi trebuit sa devina si el avocat. S-a apucat insa cu sarg sa scrie. De toate, chiar si piese de teatru! Nimic, nimeni nu-l voia publicat… Pana la 5 Saptamani in Balon. Restul e istorie aflata in biblioteca noastra, carte cu carte. Si da, nu e chiar adevarat ca n-a calatorit deloc… Dar calatoriile lui extraordinare din varful creionului nu sunt intrecute decat de realitatea viitoare! De exemplu – atunci cand americanii au plecat spre Luna – asa cum anticipase Verne cu o suta de ani mai devreme, au ales Florida ca punct de plecare – asa cum calculase Verne, cu o suta de ani mai devreme! Iar distanta de la Stone Hill – locul ales de Jules Verne, pana la Merrit Island – locul ales de americani – este de doar 139 de mile!Nu stiu om sa nu fi citit cartile lui Jules Verne. Poate de asta azi este al doilea cel mai publicat autor al lumii.

Aveti wifi-ul activat?

aveti wifi-ul activat? dar bluetooth-ul? perfect, Doamna de mai jos este cea care le-a inventat la inceputurile inceputurilor.Hedy Lamarr este numele ei, s-a nascut in Austria, s-a casatorit la 19 ani ca sa fuga apoi cu bicicleta in creierii noptii direct in America unde frumusetea ei, inainte de WW2, a atras atentia sefului studiourilor MGM, urcand astfel rapid in Beverly Hills unde i-a si cunoscut pe John F. Kennedy și Howard Hughes, care i-au pus la dispoziție echipamente pentru a efectua experimente intr-o remorca in pauzele de filmari alaturi de mari nume precum Clark Gable si Spencer Tracy.Exact in acest mediu si-a gasit Lamarr vocatia. Ea si-a gasit a doua cale iar noua ne-a inventat wifi-ul si bluetooth-ul initial ca un sistem de ghidare capabil sa “sara” de pe o frecventa pe alta, astfel incat torpilele Aliatilor sa nu poata fi detectate de nazisti. Lamarr nu a vazut nici un cent din inventia ei care a pregatit calea fara de care astazi nu stiu zau cum am putea, chiar daca armata SUA care initial a respins brevetul l-a recuperat apoi in timpul crizei cubaneze. Pe scurt, daca astazi sunteti cu ochii si urechile pe noi acum, pe telefon, PC sau tableta e datorita acestei Doamne, una dintre cele mai frumoase femei din lumea cinematografica.

Mary a avut un miel

Thomas Edison, aproape surd in tinerete si indrumat mai ales de mama lui, dupa ce un profesor l-a considerat “lent” si la un moment dat chiar vanzand bomboane calatorilor prin trenuri, a fost convins ca masinile ar trebui sa fie alimentate mai degraba cu energie electrică decat cu produse pe baza de petrol si in 1899 a inceput sa dezvolte o baterie de stocare alcalina care sa le alimenteze. Edison a planificat sa produca o baterie care sa alimenteze masina timp de 160 de kilometri inainte de a fi necesara reincarcarea. A lucrat la proiect timp de aproximativ zece ani, apoi a renunțat, deoarece aprovizionarea abundenta cu benzina mult mai ieftina a facut visul inutil in acea vreme.Dintre nenumaratele inventii pe care astazi le folosim fara sa stim cine a fost cel care, amintim astazi doar fonograful, prima sa inventie cu succes comercial. Initial acesta s-a bazat pe cilindrii acoperiți cu tabla cu doua ace – unul pentru inregistrarea sunetului si altul pentru redare.Primele cuvinte ale lui Edison rostite în palnia fonografului au fost „Mary a avut un miel”. Initial, fonograful a fost intampinat cu neincredere, urmata apoi de aprecieri universale, Edison fiind supranumit „Vrajitorul din Parcul Menlo”, locul unde Thomas Edison si-a stabilit “Fabrica de inventii”.Si daca astazi avem lumina sa citim, si lui Thomas Alva Edison i se datoreaza. Si cand va mai duceti pe la doctor sa va faceti o radiografie, ganditi-va tot la el. Cand vorbiti la telefon, va uitati la film cu sonor, mergeti cu trenuri electrice, ganditi-va si la el..Si doar 174 de ani au trecut de la nasterea celui fara de care n-am fi fost ceea ce suntem azi…

Cea mai minunata femeie

“Am imbatranit si ne-am obisnuit unul cu celalalt. Gandim la fel, stim ce vrea celalalt fara a intreba. Uneori ne mai suparam unul pe altul. Dar, din cand in cand, meditez la asta si imi dau seama cat de norocos sunt sa impart viata mea cu cea mai minunata femeie pe care am intalnit-o vreodata”.
Johnny Cash catre sotia sa la implinirea a 65 de ani.
Poate una dintre cele mai frumoase povesti de dragoste din lumea muzicala e cea dintre Johnny Cash si June Carter (interpretati de Joaquin Phoenix & Reese Witherspoon in filmul pe care speram ca l-ati vazut de cel putin cateva ori pana acum, Walk The Line)..

Eppur si muove

“Soarele alearga, nu Pamantul, care sta pe loc. Orice afirmatie contrara este erezie si de provenienta satanica”. Asa graieste Cartea Sfanta care sustinea ca Soarele se invarte in jurul Pamantului si nu invers, asa a sustinut Inchizitia care l-a obligat pe batranul savant „Vehement suspect de erezie”, de 69 de ani, tracasat, obosit si speriat de amenintarile cu tortura si de puterea nemarginita a bisericii sa accepte tot ce i se cerea, numai sa fie lasat in pace. Acesta este adevarul curat, iar de aici incolo incepe legenda. Istoria confirma ca batranul si-a retras afirmatiile anterioare si a acceptat dreptatea clericilor – imposibila pentru el. Dar legenda adauga ca, dupa ce i-a facut pe plac inchizitiei, a adaugat, numai pentru cei apropiati si bineinteles pentru posteritate, celebrele cuvinte “eppur si muove” – “si totusi se misca”.Batranul se numea Galileo di Vincenzo Bonaiuti de’ Galilei, noi il cunoastem ca Galileo Galilei, s-a nascut in 15 februarie 1564, acum 457 de ani si aproape jumatate de mileniu mai tarziu, chiar si in ziua de astazi inca mai sunt voci care sustin fie ca Pamantul nu se roteste, fie ca e plat. Ba chiar neaga ca Galileo ar fi spus “Eppur si muove” si chiar ca ar fi existat.Suntem in 2021 si de aproape de mileniu, unii sunt tot in vremurile si atitudinile Inchizitiei.Noi sa fim sanatosi si studiosi.

Maniacii de la radio

N-om fi un pic maniaci cu the 80’s? Adica muzica buna s-a scris si alaltaieri, si in 30 de ani de radio am ascultat si descoperit muzica buna oriunde – din desert la Tinariwen pana in piata Romana la Alifantis. Dar pana la urma, stii cum e – nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie – si daca ma uit la CD-urile din masina si la povestile din inima, intr-adevar, anii 80′ au ramas intr-un fel special in mine. Poate si pentru ca atunci am devenit omulet pe picioarele lui, hippiot post factum care in anii 80′ a descoperit si tot ce ratase de fapt in anii 70′ si s-a si pregatit pentru ce urmau sa-i puna pe tava anii 90′. Si da, cred ca nu ma insel daca spun ca in anii 80′ am inceput sa descopar muzica – aceea cu majuscule si pretentii de la istorie. Si felul in care am descoperit-o a facut, la vremea aceea, toti banii!

Terminasem liceul copil [relativ] cuminte, [relativ] silitor si [destul de] citit. Ascultasem la Europa Libera Paper Lace si Sugar Baaaby Love [Sugaaar Baby Looove!…], un iubit din liceu mi-a rupt inima pe fond de Christopher Cross si Sailing, na, nu eram picata chiar din pom, ba chiar ma simteam [relativ] emancipata! Pana m-am dus la facultatea de Arte Plastice sa dau examen de admitere. Atunci m-am simtit ca un papuas aterizat in mall! Sau nu – ca o pitzi de mall aterizata printre papuasi – pentru ca eu eram o prospatura de liceu printre hipiotii de la Arte, barbati si femei in toata firea, unii dintre ei, dezinvolti, miserupisti, oxidati si in general – fabulosi! De la colegii mei oxidati am invatat cea mai buna muzica ever! Si atunci au inceput anii mei 80′.

Si nu, nu suntem chiar maniaci pentru ca veti asculta si 70′, si 90′ si or sa scape si-un 50′, si niste 60′, dupa cum ni se arata intr-o oarecare zi. Ce vrem noi sa zicem insa – vrem sa zicem muzica buna, aia care a trecut si mama testelor timpurilor, aia care si la 40 de ani vechime te scoala din morti si iti da voce sa o canti treaz sau nu, aia pe care o stii de nici nu stii ca o stii, aia care ti-a ramas pe vreo caseta veche, aia care ti-a ramas intr-un colt de inima. Ca noi, mai mamaie si mai tataie, asa, ne bucuram sa ne aducem aminte de ea. Si poate si tu.

Vine o vreme

Vine o vreme, gen inceput de 2021, dupa o nevralgie accentuata marca Sarpe si o perioada de liniste relativa in alte proiecte, deci repaus pandemic home, in fata calculatorului (unde in alta parte?!), in care proiectul asta sa fie aranjat in linii de cod.
De ce cand e plin de jde alte radiouri online, de toate tipurile, formele si marimile?
Pentru ca putem, nu de altceva! 🙂 Si mai ales pentru ca noi credem ca in Romania muzica anilor din tineretile noastre, ’80&’90, muzica aia de ne tinea vii intr-un regim de slabire national, cu casete trase a treia, patra oara, cu discuri care mai mult sfaraiau a cartofi prajiti decat se auzea muzica de pe ele, muzica schimbata intre amici si pe linia scurta a connaisseur-ilor, muzica aia de a fost cu noi la prima petrecere cu sandvisuri cu pate si icre, muzica pe care am crescut si uite ce mari ne-am facut, muzica aia care e hit de hit si fiecare acord ne aduce in amintire un moment, o clipa, un zambet, poate chiar o lacrima, deci muzica aia in Romania de astazi ar trebui sa fie mult mai mult difuzata la radiourile locale. Ca nu se intampla asa ceva nu poate decat sa ne bucure. O s-o difuzam noi pentru cei care au fost tineri ca si noi si care stiu ce inseamna, probabil, cea mai buna muzica. Si daca sunt si tineri care o asculta, bravo lor. Suntem Alina si Sarpe si am pornit la proiectul asta fie el si doar online, locul in care ne-am refugiat departe de orice compromisuri reale, pe cheltuiala proprie si personala. Nu avem sponsor, nu avem reclame, nu avem pe nimeni care sa ne ajute la cheltuielile cu aparatura, internetul, softurile, aprobarile, drepturile de autor, jingle-urile etc etc. Astfel incat chiar nu facem aici nici un compromis pentru nici un sef, de orice fel ar fi el. Difuzam ce ne place si credem noi ca e la loc de cinste in zona anilor muzicali ’80-’90. Avem impreuna 60 ani (!!!!) de radio, pe te miri unde: ProFM, Total, Fun, Contact, Radio 21. Unele radiouri nu mai exista, din altele au mai ramas doar pisicile pe cate un tomberon sau, tot acolo, cateodata, un delfin lipit. Ani de glorie pe care i-am trait, i-am jucat, ne-au jucat si ei pe noi dar nu ne-am lasat, asa ca iata-ne aici. Suntem in spatele ecranului chiar daca nu ne auzi. Totusi, din cand in cand, pe pagina de facebook Radio80Romania ne mai dam live cat sa tinem spiritul viu. Si daca iti place ce auzi la Radio 80, spune si la altii. Stim, online-ul e dificil de ascultat in masina, nu e ca FM-ul, dar daca iti place si ai chef il poti asculta fara probleme la birou, din calculator sau telefon, in metrou, in drum spre casa sau de la ea incolo. Sau cand ai un wireless pe langa tine. Nu e un radio conserva si gata. Lucram la el, in spate, dincolo de scena, aranjam piese, montam cuvinte in blog, mai spunem una, alta, perfectionam unde se poate. Ce trebuie tu sa stii e ca suntem aici si se lucreaza. Speram ca zi de zi. Ca sa fie muzica. Probabil cea mai buna muzica. Pe care o ascultam si noi chiar in timp ce am asternut cuvintele astea pe ecran. Sa fie Muzica!

Cum ne ascultati

Da, vorbim despre un radio online si doar online. Asta ca sa lamurim si problema asta care tot apare in discutie.
Pentru inceput (cu rezerva ca se lucreaza zilnic pana ajungem la varianta optima) puteti sa dati click pe linkul ACESTA si ajungeti in pagina unde puteti sa ne ascultati. Dati click pe sagetica si muzica ajunge direct la voi. Sau direct din butonul din HOME PAGE, din dreapta sus “Listen Here”.
Revenind. Lucram intens in backstage la afisarea piesei care canta acum, ultimele piese cantate la radio si la multe alte plugin-uri care sa fie prietenoase si usor de accesat pentru voi.
Dar, asa cum spuneam si in primul post, e doar inceputul si il vom dezvolta incet incet. Nu ne sufla nimeni in ceafa.

Stiu deja intrebarea insa: pe cand si o aplicatie, ca astazi toata lumea sta si asculta la telefon. E si ea in lucru, asta e raspunsul simplu.
Orice feedback de la voi e binevenit. Si cu bune si cu rele. AICI puteti sa ne injurati, sa dati cu noi de pereti, sa ne pupati (dar distantat), sa ne una, sa ne alta.

Vorba lunga, saracia omului. Let’s play!

Create your website with WordPress.com
Get started